În zilele 20, 21, 22 iunie, copiii din programul Comunităţi Locale pe care fundaţia Adina Stiftelsen îl implementează în localităţile Fărcaş, Unirea şi Dioşti, au fost martorii unei experienţe noi. Pentru unii dintre noi nu a fost decât o simplă excursie în câteva locuri din judeţul Vâlcea, însă pentru ei a fost materializarea unui vis, împlinirea unei dorinţe foarte mari, cunoaşterea unei alte lumi. Locurile pe care le-am vizitat, aşa cum ştim, nu se află foarte departe de vatra lor natală, însă pentru ei necunoscutul a început deja la ieşirea din satul în care locuiesc.

Era previzibilă nerăbdarea lor, întrucât săptămâni de-a rândul ne-au întrebat, în timpul activităţilor, când va fi excursia. Pentru ei nu conta locul, cât faptul că vor cunoaşte ceva nou, că vor ieşi din micul univers în care trăiesc şi vor păşi, pentru o zi, într-o altă lume.
Plecarea a fost la ora 7 dimineaţa pentru fiecare grup. Îmbrăcaţi cu hăinuţele cele mai bune şi însoţiţi de un membru al familiei ne aşteptau nerăbdători. Ne-au întâmpinat cu zâmbetul pe buze şi cu o energie chiar stranie, aş putea spune, pentru o oră atât de matinală. Nu aveau prea multe informaţii despre locurile pe care urma să le vizităm, poate chiar deloc şi, în ciuda faptului că am încercat să le facem un scurt istoric despre fiecare obiectiv pe care urmă să-l vedem, am realizat că n-au reţinut nimic, şi acest lucru nu din cauză că ar întâmpina dificultăţi mnemice, ci pentru că evadarea, aşa cum afirmam anterior, este scopul suprem, fără a conta câtuşi de puţin locaţia. Au mărturisit că n-au putut să doarmă toată noaptea din cauza emoţiilor plecării şi ne-au întrebat încă de la începutul zilei când ne întoarcem. Voiau să ajungă acasă cât mai târziu cu putinţă, chiar la miezul nopţii dacă ar fi fost posibil. La început am crezut că este doar frenezia dimineţii şi că pe durata zilei acest entuziasm exacerbat se va tempera, însă m-am înşelat. Nu numai că nu a dispărut, dar s-a accentuat. Copiii au cântat tot drumul, au stat numai în picioare, au fost prinşi de frumuseţea peisajului montan, de frumuseţea şi diversitatea locurilor.
Întrucât această regiune a ţării, cunoscută pentru multitudinea atracţiilor turistice, ocupă o suprafaţă considerabilă din regiunea Oteniei, şi având în vedere faptul că excursia dura doar o zi, am vizitat cu fiecare grup locaţii distincte. Este greu de descris în cuvinte trăirile copiilor, zbuciumul lor lăuntric, fascinaţia, umirea, bucuria, fericirea deplină. Toate acestea amestecate, contopite şi materializate în expresiile mai mult de natură onomatopeică.
Copiii au avut ocazia să vadă o parte dintre locurile frumoase ale ţării, printre care mănăstirea Cozia, mănăstirea Hurezi, mănăstirea Dintr-un lemn, mănăstirea Surpatele. Dintre acestea cea mai cunoscută este Cozia, fiind una dintre cele mai autentice podoabe ale arhitecturii bisericeşti autohtone care trăieşte şi va dăinui în istoria poporului român deopotrivă prin însemnătatea ei artistică şi spirituală, cât şi prin vechimea ei. În cei peste 600 de ani de la întemeiere, Mănăstirea Cozia a pus la îndemâna cercetătorilor un bogat, interesant şi variat material arhitectonic, de sculptură în piatră sau lemn şi pictură murală. Poeţilor şi scriitorilor le-a oferit teme pentru operele lor. În decursul frământatei noastre istorii, mănăstirea a fost şi un însemnat punct strategic. Fiind unul dintre cele mai vechi şi complexe monumente istorice şi de artă, bucurându-se şi de o pitorească situare, Cozia este mult căutată de pelerinii din ţară şi din străinătate.
Mănăstirea Dintr-un lemn este situată la aproximativ 25 km sud de municipiul Râmnicu Vâlcea. Potrivit unei vechi tradiţii locale, ar fi luat fiinţă în primele decenii ale secolului al XVI-lea, prin edificarea în acest loc a materialului unui singur stejar. Un călugăr ar fi găsit o icoană a Maicii Domnului în scorbura unui stejar secular. În acel moment, el ar fi auzit o voce ce l-ar fi îndemnat să zidească o mănăstire din trunchiul acelui copac. Bisericuţa de lemn este mică iar copiii impresionaţi de dimensiunile ei reduse dar şi din cauza faptului că este construită în întregime din lemn, incluzând cuiele care au legat materialul, au crezut că sunt într-o cabană, zona montană în care este aşezată manăstirea, favorizând această impresie.
La mănăstirea Huzeri au mers copiii de la Fărcaş. Au fost impresionaţi de frumuseţea naturală a locului, de peisajul dimprejurul acesteia şi de florile variate din curtea lăcaşului sfânt. Şi-au cumpărat iconiţe, metanii, lănţişoare, s-au închinat şi au ascultat cu atenţie ghidul care ne-a spus istoricul mănăstirii.
În ultima zi de excursie, cu micuţii de la Dioşti am vizitat mănăstirea Surpatele. Numele îi vine de la satul în care este ctitorită, satul Surpate, sat pendinte de comuna Frânceşti, judeţul Vâlcea. Este construită în secolul XVI, în stil brâncovenesc. Este o construcţie de lemn despre care nu se ştie prea mult. Biserica este dotată cu o catapeteasmă frumos sculptată. Pe pereţi se găsesc pictate chipurile voievozilor care au ctitorit sfântul lăcaă şi un tablou mai rar întilnit în iconografia bisericească, privind „împărţirea hainelor lui lisus”. După vizitarea mănăstirii copiii am mers la Salina Ocnele Mari situată tot în judetul Valcea, în zona Subcarpatilor Vâlcii, de-a lungul vaii Parului Sarat. Salina Ocnele Mari a fost de curând amenajată pentru vizitare, pentru turiştii care doresc să cunoască un loc insolit. Zona de vizitare este amenajată la 225 de metri sub de nivelul mării şi se întinde pe o suprafaţă de 10.000 de metri pătraţi. Parcul turistic are o biserică, un muzeu, restaurant, magazine de suveniruri, baruri, un teren de fotbal, de baschet, de tenis, masa de biliard, locuri de joacă pentru copii. A fost cu adevărat ceva nou atât pentru noi cât şi pentru copii care, văzându-se cu adevărat sub pământ, au început să facă glume că sunt în filme de groază, băieţeii să sperie fetiţele. Le-a plăcut enorm, cred că au uitat de tot când au intrat acolo. Nu şi-ar fi închipuit că există asemenea locuri.
Cred că apogelul excursiei a fost happy-meal-ul de care fiecare copil s-a bucurat la McDonald’s-ul din Mall-ul oraşului Râmnicu Vâlcea. Jucăria ascunsă cu măiestrie în această masă veselă îi fascinează mereu. Dar nu a fost doar atât. În Mall au avut posibilitatea de a merge pentru prima dată cu scările rulante şi cu liftul. Spre nelineştea noastră, a celor mari, că poate ne vom pierde prin imensul magazin, întrucât copiii au zbughit-o de îndată când au văzut scările rulante, am scăpat cu bine. Erau fascinaţi, miraţi, încercau să-şi explice raţional cum e posibil ca acele scări să se mişte şi cum acea cutie din sticlă transarentă poate urca şi coborî cu ajutorul unor cabluri. Băieţii în special, care au oarecare aptitudini spre domeniul tehnicii au rămas uitându-se îndelung la lift, ne-au întrebat o mulţime lucruri legate de funcţionarea acestuia. Sentimentul a fost acelaşi pentru toţi copiii.
De vizitarea grădinii zoologice s-au bucurat copiii de la Unirea. Cel mai mult i-a impresionat să vadă urşii. Erau foarte mari şi s-au apropiat de ei prin geamul de protecţie transparent. S-au retras însă când l-au văzut că se îndreaptă spre ei dar, încurajaţi de cei însărcinaţi cu îngrijirea animalelor, au făcut din nou câţiva paşi înainte pentru a-i vedea mai bine. A urmat parcul de joacă. Erau foarte multe echipamente de joacă şi le-au încercat pe fiecare în parte, înghesuindu-se toţi în acelaşi loc.
A fost o experienţă nouă, de neuitat. Va fi greu de şters din memorie amintirea acelor trei zile, în care grupe diferite de copii au trecut graniţa fericirii din copilărie. Li se părea că totul este mai frumos decât lucrurile deja existente în viaţa lor şi acest lucru i-a făcut să spere şi să-şi dorească ceva mai bun pentru ei.

Localizare

Contact

0351 439 008 | 0749 153 016
0351 439 008 | 0749 153 016
Str. Romul, Bl.D, Ap.7
Str. Romul, Bl.D, Ap.7
Craiova, Dolj
Craiova, Dolj
office@fundatia-adina.ro

Prietenii Nostri